Being unperfect

             Nu o sa pot fi niciodata acea femeie care are intotdeauna parul perfect, care poate sa poarte alb si sa nu verse ceva pe ea, care sa spuna mereu ce trebuie si in frazele cele mai intelepte... I am clumsy. Nu pot iubi in sensul general, cu "honey bunny", "pumpkin", "iubi" sau "mami"... Nu ma port si nu ma imbrac pentru altii, pentru situatiile in care ma aflu si pentru eventualele critici de care se tem unii, de care ma temeam si eu uneori. Nu conteaza ce ai in viata sau ce impresie faci. Farmecul dureaza maxim 10 minute, dupa aceea ar trebui totusi sa stii ceva. Nu trebuie sa te compari cu altii mai destepti sau mai frumosi ca tine, tu iti alegi singur termenul de comparatie. Jumatatea plina a paharului este si va fi intotdeauna mai interesanta.Nu incerc sa induc iubirea, ci sa fiu o persoana placuta. Nu incerc si nu pot sa fiu altcineva decat sunt, fiindca trecutul si experientele prin care am trecut m-au schimbat ca om dar eu sunt cea responsabila de ce o sa devin. Si pot ajunge la destinatie doar fiind EU. Nu pot fi pe placul tuturor, chiar daca as incerca...doua persoane pot privi acelasi lucru dar totusi sa vada ceva total diferit. Totul depinde de perceptie si de termenii de comparatie proprii...daca gasesti pe cineva care sa te iubeasca asa cum esti tu...it`s just perfect.

Chillout session

Can`t forget de unforgetten

          Nimic nu se compara cu patul tau de acasa, cu blocurile neschimbate ce aduc cu ele amintirile copilariei si visele marete ce puneau stapanire pe tine...visai sa ajungi undeva departe, sa ai un rol important in societate, in viata altor persoane. Fiecare dintre noi a trait acele clipe...acele momente din copilarie cand ne vedeam viitorul cu ochii, cand nu existau bariere si obstacole si totul era posibil. Eram un fel de supereroi si nimeni nu ne putea sustrage din visare...si este adevarat ca avem superputeri, tocmai pentru ca viata ne ofera sansa sa ne detasam de realitate si sa visam in continuare. Totul se schimba cand ajungi ACASA....copilul din tine isi face simtita prezenta si te ajuta sa intelegi cine esti. Care este rostul tau in viata si cat de mult s-au implinit visele lui, ale acelui copil care erai odata...te-ai desprins de el intre timp si ai devenit o cu totul alta persoana sau e doar aparenta schimbarea? Contactul cu locurile natale e ca o calatorie in timp, o trezire la viata...la realitate. Si in timp ce esti in aceasta stare de euforie realizezi ca trebuie sa atingi solul...dar revenirea acasa, chiar si foarte rar, te face sa nu uiti de copilul din tine.

Smell the roses

            Pacat... pacat de tot ce ne ofera viata, pacat de nemutumirea noastra eterna, pacat ca nu vedem evidentul. Ne-am obisnuit sa ne lasam acaparati de probleme si sa excludem ceea ce ne inconjoara.

           Uitam sa zambim.

           Uitam sa iubim.

           Uitam sa...iertam.

           Ajugem sa apreciem lucrurile marunte doar cand ne trezeste la realitate un soc puternic, care ne cutremura toata fiinta si reuseste sa smulga gandurile negre...lumea e minunata! Sometimes you just have to wake up and smell the roses...

Cheia

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia

Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,

Cu o apa, c-o papusa ...

Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.

Usa catre fericire, usa catre mangaiere

Usa ce spre taine duce galopand ... luna de miere.

Usa catre inrobire, usa jugului etern

Usa care iti deschide perspectiva spre infern ...

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata

Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.

Si treaba se face bine si devine fericita

Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta

Dupa nunta si traditie are cheia ei, si ... basta!

Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei

Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,

Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.

Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii

Si-asta costa, dupa leafa, de la trei la sapte mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta

Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ...

Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,

Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa

Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa ...

Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana

Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.

Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:

"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?

Usa este ca un loto, zice pustiului un tata

Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata

Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,

Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.

Am vazut o usa care a trait in viata toata

Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.

A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:

"Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?

Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata

Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata."

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,

Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.

Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea

Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei ... o groaza, cati barbati, atatea chei,

Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei ...

Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret

Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.

Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -

E sa se loveasca cheia si sa fie ... jucausa.

Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.

Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,

De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,

Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,

Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,

Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele

Tu te chinui toata viata cu o cheie de ... sardele?

Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina

Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!

Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,

Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.

Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,

Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!

Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia "fa",

Dar asta nu te-ncalzeste, daca n-ai tu cheia ta.

Si ... zicand cum zic batranii ... la o tinerete noua,

Zici ... privindu-ti amintirea ...  "AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!"

de Adrian Paunescu

Noul Pet de companie

Fighting

Just take five!

Românica, ţara nimănui.

La fiecare revelion îmi propun să fac o schimbare radicală în viaţa mea. Şi nu ştiu prin ce căi necunoscute îmi umblă mintea de ajung întotdeauna la aceeaşi dorinţă: să plec din România...să părăsesc aceste meleaguri pe care au călcat atâtea personalităţi ale istoriei noastre şi pe care încă mai calcă mii de persoane care se cred ”mari personalităţi” ale prezentului nostru. Şi viitorul ne rezervă nenumărate astfel de personalităţi cu talente si abilităţi excepţionale, cum ar fi: atingerea vitezei de 10 km/h pe tocuri, obţinerea blondului platinat perfect, suprimarea lacrimilor când se rupe o unghie, capacitatea de a conduce cât mai beat şi cât mai rapid (aşa o impresionezi cu siguranţă), absolvirea unei facultăţi, chiar două dacă se poate, fără a deschide nici măcar o carte...ăştia da genii.

Aceasta este ţara noastră, acestea sunt motivele de mândrie ale românilor. Şi de ar fi doar atât, am avea primul rid la 60 de ani şi primul apartament la 30. Dar specia de mimoze mai sus menţionată se regăseşte în spatele ghişeelor, în primării, bănci (asta dacă se trezesc dupa o noapte incendiară de “clubbing”) şi îţi îngreunează viaţa până la refuz. Nu spun că pe alte meleaguri lumea pleacă dimineaţa la serviciu cu zâmbetul pe buze şi te opreşte pe stradă să îţi ureze o zi bună, dar ei macar sunt oameni. Fiecare pădure are uscăturile ei, dar spre deosebire de Românica, pădurea încă se mai vede.

The bigger the line, the bigger the temptation to cross it!

Încă este o dilemă pentru mine acea atracţie fatală între două persoane total inaccesibile. Oricât încearcă prietenii şi uneori părinţii să te menţină pe “calea cea buna”, tot scapi într-o clipă de neatenţie (a lor). Nu spun că ar fi ceva rău în asta, cu ecxepţia faptului că este. Un rău necesar! Şi de aici izvorăşte ideea de friends with benefits, sperând la o eventuală întruchipare a acestui concept în viaţa reală, şi nu doar în mintea ta (bolnavă), în ciuda tuturor avertizărilor. Ca  să nu fiţi nevoiţi să experimentaţi pentru a putea ajunge la o concluzie destul de evidentă, STOP THE MADNESS! Cât încă mai puteţi. Aş putea să mă risc şi să declar o teoremă la fel de exactă ca ecuaţiile matematice:

X (not single) + Y (not single either) = MADNESS

Las loc şi pentru interpretări, spre exemplu: madness poate fi inlocuit cu dezastru, catastrofă, no good, bad ş.a.m.d.

Dar până nu simţi în creştet pragul, nu simţi că trăieşti. 

Aşa că tu X-ulescule, înainte să muşti mărul, ia o aspirină.

The beginning of an era.

M-am hotarât să scriu... despre zile însorite, despre flori, iubire, incertitudine, nisip, vată de zahăr, fluturi în stomac, despărţiri, hotărâri, planuri, eşecuri...despre viaţă. M-am hotărât să vă infectez mintea cu ideile mele bolnave. Se spune că virusul cel mai periculos pentru corpul uman este “ideea”. O simplă idee care se dezvoltă într-atât de mult încât capătă dimensiuni de neînchipuit...sunt virusată! Şi nu e doar un bug, ci o familie întreagă care şi-a clădit căsuţa fix între sinapsele mele... probabil asta le mai ţine conectate.

AVG can`t help me.