Can`t forget de unforgetten

          Nimic nu se compara cu patul tau de acasa, cu blocurile neschimbate ce aduc cu ele amintirile copilariei si visele marete ce puneau stapanire pe tine...visai sa ajungi undeva departe, sa ai un rol important in societate, in viata altor persoane. Fiecare dintre noi a trait acele clipe...acele momente din copilarie cand ne vedeam viitorul cu ochii, cand nu existau bariere si obstacole si totul era posibil. Eram un fel de supereroi si nimeni nu ne putea sustrage din visare...si este adevarat ca avem superputeri, tocmai pentru ca viata ne ofera sansa sa ne detasam de realitate si sa visam in continuare. Totul se schimba cand ajungi ACASA....copilul din tine isi face simtita prezenta si te ajuta sa intelegi cine esti. Care este rostul tau in viata si cat de mult s-au implinit visele lui, ale acelui copil care erai odata...te-ai desprins de el intre timp si ai devenit o cu totul alta persoana sau e doar aparenta schimbarea? Contactul cu locurile natale e ca o calatorie in timp, o trezire la viata...la realitate. Si in timp ce esti in aceasta stare de euforie realizezi ca trebuie sa atingi solul...dar revenirea acasa, chiar si foarte rar, te face sa nu uiti de copilul din tine.